Protejarea juridica a ideii de business de catre un antreprenor in raporturile cu un investitor

Aceasta nevoie de finantare a antreprenorilor aflati la inceput de drum, si care, in general nu pot accesa alte forme de finantare, precum creditele bancare, se intalneste cu dorinta investitorilor ce dispun atat de resurse financiare, dar si de experienta de business necesara dezvoltarii acestora, si care doresc sa investeasca in acele "afaceri" ce prezinta toate premisele transformarii lor in adevarate "afaceri de succes".

Astfel, antreprenorii constienti de faptul ca "ideea" in sine nu este suficienta pentru a construi un business de succes, apeleaza la investitiile de tip "business angel", in speranta de a pune bazele unui parteneriat de incredere cu un investitor, bazandu-se pe experienta si cunostintele acestuia si, nu in ultimul rand, pe faptul ca intr-un astfel de parteneriat, in general, ambele parti implicate au un scop comun in dezvoltarea afacerii si obtinerea de profit.

Cu toate acestea, creionarea de catre antreprenor a unui plan de business pe termen lung bine structurat nu este suficienta, el trebuind sa dea dovada de diligenta in alegerea investitorului, intrucat acesta din urma, dispunand de experienta si cunostinte de management societar, poate rasturna balanta in favoarea sa, transformand respectiva afacere, in sensul asigurarii unor beneficii majore ale investitorului. Un investitor "inteligent" va putea sa isi asigure un control al afacerii, chiar daca nu detine efectiv majoritatea in cadrul respectivului parteneriat.

Ideea de business a antreprenorului trebuie dublata de protectia acestuia din punct de vedere juridic, protectie ce se realizeaza prin stabilirea regulilor juridice de functionare si dezvoltare a parteneriatului, in cuprinsul documentelor societare ce stau la baza functionarii ulterioare a parteneriatului.

Exista, asadar, un set de reguli nescrise care trebuie sa ghideze intotdeauna un antreprenor atunci cand apeleaza la investitiile de tip "business angel", prin care isi incredinteaza ideea si isi partajeaza business-ul cu un investitor (respectiv prin cesionarea unei participatii in cadrul societatii catre investitor).

In primul rand, investitorul trebuie sa fie prudent si informat in ceea ce priveste controlul si modul de guvernare al societatii.

In acest sens, subliniem faptul ca antreprenorul, in cadrul negocierilor cu investitorul, trebuie sa se asigure ca va detine controlul business-ului, lucru care se apreciaza, in principal, prin raportare la cota detinuta din capitalul social al societatii.

Cota detinuta din capitalul social determina, ca regula, modul in care sunt luate deciziile in cadrul societatii: de la numirea administratorului, majorarea/reducerea capitalului social, decizia de a acorda dividende sau de a reinvesti profitul, la aprobarea planului de afaceri, acordarea/contractarea de imprumuturi de catre societate sau chiar instrainarea bunurilor societatii, inclusiv schimbarea obiectului de activitate al societatii etc.

Asadar, este vital pentru antreprenor sa se asigure ca toate aceste decizii de afaceri nu vor fi luate in detrimentul sau si ca va putea participa in mod real la adoptarea tuturor hotararilor privitoare la societate.

De asemenea, ca regula generala, participarea la beneficiile si pierderile societatii este determinata de procentul detinut din capitalul social al societatii. Cu toate acestea, exista si posibilitatea ca asociatii sa stabileasca, de comun acord, un alt mod de distribuire a profitului, respectiv ca acesta sa nu mai fie distribuit proportional cu cota detinuta din capitalul social al societatii.

In al doilea rand, antreprenorul trebuie sa identifice in mod concret si sa inteleaga pe deplin modalitatile in care investitorul doreste sa realizeze efectiv finantarea in vederea dezvoltarii business-ului si sa-si prefigureze astfel, in mod corect consecintele finantarii atrase.

Astfel, investitorul va avea posibilitatea sa opteze, printre altele, intre (i) a acorda un imprumut societatii, (ii) a majora capitalul social, dobandind, in schimb, parti sociale/ actiuni in societate, sau (iii) de a acorda atat un imprumut, cat si de a participa la majorarea capitalului social al societatii.

In ceea ce priveste conditiile de finantare a business-ului de catre investitor sub forma imprumuturilor acordate societatii, antreprenorul va trebui sa fie atent in ceea ce priveste conditiile de acordare, daca acestea sunt acordate cu dobanda sau nu, respectiv termenul si conditiile in care imprumuturile trebuie restituite. Antreprenorul diligent va avea in vedere, in primul rand, elementele planului sau de afaceri, in cadrul negocierilor privind stabilirea modalitatilor de acordare si respectiv, de restituire a finantarii acordate de investitor.

Pe de alta parte, in cazul in care investitorul decide ca acordarea finantarii sa se realizeze, in tot sau in parte, sub forma majorarii capitalului social, exista riscul ca antreprenorul sa piarda "controlul" efectiv asupra afacerii in sine, majoritatea apartinand investitorului care se va putea implica activ in viata de zi cu zi a societatii, precum si in ceea ce priveste dezvoltarea afacerii.

Nu in ultimul rand, antreprenorul trebuie sa aiba in vedere, in cadrul negocierilor purtate cu "business angel-ul", modalitatile in care, atat investitorul, cat si antreprenorul vor putea sa instraineze, in tot sau in parte, partile sociale/ actiunile detinute in societate. Astfel, antreprenorul diligent va avea interesul de a stabili, inca de la data incheierii documentelor ce stabilesc termenii asocierii dintre antreprenor si investitor, conditiile in care, oricare dintre asociati/actionari poate sa: (i) se retraga din societate, (ii) sa solicite excluderea efectiva a celeilalte parti din cadrul societatii, sau (iii) chiar de a impune vanzarea in comun, a tuturor partilor sociale/actiunilor catre o terta parte.

Avand in vedere cele de mai sus, este evident faptul ca antreprenorul trebuie sa prevada, inca din cursul negocierilor purtate cu investitorul, o serie de riscuri care ar putea sa afecteze in sine succesul afacerii sale si sa stipuleze toate aceste riscuri in cadrul documentelor juridice ce vor transpune in mod efectiv, intr-o serie de documente societare, acordul de vointa al asociatilor. Aceste documente societare, si in primul rand, acordul asociatilor, au menirea de a determina liniile directoare ale desfasurarii activitatii de zi cu zi ale societatii, dar si de a disciplina eventuale relatii tensionate viitoare ce pot aparea intre asociati.